speranta,dorinta,viata...

totul e gri, negru, alb … e ca niciodata, e in zadar , e ciudat, nimic nu e la fel, e totul pierdut,nu stiu cine sunt,nu stiu cine esti , nu stiu locul, nu stiu speranta, nu stiu cuvantul…cuvintele,nu stiu…nimic totul s-a pierdut, s-a dus odata cu clipa …clipa care ma facut sa las sa curga …sa curga un sentiment de durere , un sentiment pe care mi l-ai oferit sa-l simt fara sa vreau,dar poate tu ai vrut…sa ma vezi asa…nimic nu are rost nimic nu mai e si nu va mai fi….e lumina sentimentelor a ceea ce simti, ce ai simtit…cu aceasta lumina ai orbit, ai distus o lacrima de speranta …e ura ,indiferenta, suferinta, sau nu…nimic nu e normal, dar nici anormal,totul e tratat asa cum n-ar trebui , cu substanta vietii, a ochilor indurerati si injectati cu ceea ce nu-mi doresc…un dor ..de locul, de sentimentul, de speranta, de clipa,de ceea ce a fost de… tot sau de nimic…e dor de locul de spatiu de banca rece si murdara de lucruri care au patat-o prin cuvinte … sentimente, e spaima trairii clipelor ,vad locul, acelasi loc si…altele in care ti-am ingrit haina alba de lacrima acelor clipe de fericire, de speranta, de vis….vis pe care nu vrei sa-l parasesti, e….un gand ,o speranta, e firul de ata , e ceea ce simt….sa fiu,sa fii,sa fim separati de tot si toate, o lume , o viata,un ocean sa inunde tot,o clipa o secunda ,un setiment ce nu-l pot uita, ce nu-l poti uita….sau tu poate il poti uita…acum vorbesc cu tine si imi raspund singura, tu esti doar o imagine,o viziune,un fragment,un fir de nisip in viata,in mintea in sufletul, o fila dintr-o carte ,o carte ce-mi apartine,e cartea vietii a lucrurilor ,a sentimentelor…. esti un cuvant,o litera, un punct, vei ramane asa…asa cum rana care se vindeca dar in urma careia ramane cicatricea, semul…semnul care da speranta , e o coincidenta, un fragment de trecut, un fragment ce te duce in viitor… un viitor in care inveti sa supravietuiesti ,in ideal,in lacrimi,dorita si speranta…pentru unii nu e nimic, pentru unii inseamna mai mult….poate iti pasa, poate ca nu,nu e vorba de tine ,sa nu creada nimeni ca e vorba de …el sau…de ea…e vorba de altcineva,cineva care se afla acolo…acolo unde nu poti ajunge nici cu mintea …nu ai nicun indiciu ca sa ajungi acolo sa dezgropi trecutul si sa sadesti ce ti-ai dori…e… sau nu e…. nimic e doar imaginatia, un spirit,o frunza,o petala, un iris, un cristal,o culoare, un invelis,o geana, e ceva mare..un strop, o lacrima , nu e o lacrima in coltul ochiului, ci o lacrima ca un strop in coltul vietii…in coltul infinitului, al imaginatiei, al universului,al miscarii, al unei picaturi cazute intr-un loc si care il face sa inunde un vis…e doar o lacrima de lumina, o lumanare,un fir ,un strop, o picatura de ceara, care arde ustura,doare,raneste..dar nu va fi aprinsa niciodata, sa nu cada acea picatura…acum dormi, dormi si lasa-mi sufletul sa doarma …pleaca departe,departe de tot ,de trecut si viitor…te voi gasi, voi spera sa gasesc ce-mi doresc, sa retraiesc, sa resimt, sa ating, sa vad sa ….. traiesc acel moment, acea clipa de fericire, neliniste, bucurie, acea clipa, atingere si apoi sa uit ca a existat, sa uit tot si toate… sa inchid pentru o clipa ochii si sa inchid si cartea care-si pierde cuvantul in pagina, in multimile de pagini, sa fie strivit in copertile groase care cuprind cele 1000 de pagini, ganduri,clipe,vieti, sperante,cuvinte,litere si clipiri ale ochilor cu o mie de lacrimi sarate si pline de iubire,ura,triste, bucurie,fericire,infrangere,success,viata si speranta…o viata o speranta ramane mereu prinsa aici, acolo, peste tot oriunde si oricand…