zambet de film....

Un zambet schitat e prost mimat. Nu pot sa zambesc iar uitandu-ma si citind printre randuri gandurile tale, nu stiu inca daca sunt scrise pentru mine, dar....de ce? de ce nu incetez? voi putea??? vorba ta, trebuie iar sa treaca cateva luni...de ce trebuie sa-mi vedeti voi gandurile? de ce scriu porcaria asta? de ce nu pot zambi,din suflet? Si astept zambetul tau tamp pe sub sprancene cand ma priveai fara sa ma vezi spunand-mi ca esti ciufulit si...trebuie sa tac...spun prea mult si nu vreau sa pun al patrulea fir, din impletitura, viata mea, pentru ca atunci as vrea ca al treilea, sa fie a ta si am iesi proportionali cu imaginatia mea tampita care iti spune ce nu meriti si eu ma tot uit si nu pricep e doar obsesie...tampita obsesie...in loc sa ma bucur ca impodobim impreuna sufletul cu zambete...sau...brusc spun ca e doar un film...e doar scenariu pe care mi-ar placea sa-l joc..sau sa-l jucam...sau poate nu ne vom mai vedea niciodata, e greu sa ma gandesc ca nu te voi mai vedea ca nu va mai fi asa cum visam eu scenariul nostru, piesa noastra prost jucata in opinia unora, nu mai vreu sa aud critici la adresa povestilor mele. E...trenul meu si ii atasez cate vagoane vreau, schimb macazul cand vreau sa schimb linia din viata asta monotona...e ca atunci cand eram mica si primeam un trenulet nou de craciun si mereu nu imi placea ca trenul se invartea in cerc si vroiam sa mearga si prin alta parte si rupeam sina...e greu sa ma gandesc ca mintea asta care rezuma tot la rational si logic, poate sa creeze un film si sa-si doreasca un zambet in loc de "buna dimineata". E greu sa cred ca as putea sa traiesc in alt film decat asta in care joc destul de prost...imi creez propriul scenariu si nu inteleg de ce insist sa fac asta pentru ca stiu ca toata viata voi visa la scenariul scris doar in mintea mea pe care nu l-as vedea niciodata pe un ecran imens...ecranul sufletului tau...cateodata te simt ca si cum ai vrea sa-mi spui iar ca nu ai merita si eu sa spun ca te iert...e doar film...sunt niste poze nedevelopate de noi de mintile noastre care nu isi gasesc acel punct comun ca atunci cand insist sa vreau ceva si cand il obtin renunt...de ce??? pentru ca a fost invins de aia!!! Cateodata primesc acel scenariu dar nu e actorul pe care mi-l doresc si alteori e actorul pe care l-am visat mereu, dar nu e scenariul meu...alteori totul vine instantaneu si nu e nici scenariu, nici actor, e totul la intamplare dar culmea e bine....cu toate ca nu e ce vreau.....si spun si urlu si tip ca nu e ceea ce vreau si nu accept, dar acest tipat ramane doar aici, acolo in suflet, fara sa stiu de ce totusi te las...te las....nu, nu, nu, taci...nu strica momentul...nu mai spune nimic, inteleg ce vrei sa spui si prin tacere...liniste...apus...tacere....

degeaba...nu are rost...tot la fel raman ultimele cuvinte...

a mai trecut o zi..a mai trecut o saptamana...a mai trecut o clipa...s-a sfarsit din nou...aud aceiasi voce care-mi rosteste niste cuvinte stalcite si confuze...e o iluzie sau poate e doar ceva nou cu care nu imi pot obisnui privirea, auzul, simturile...imi e dor...as vrea sa simt din nou acea vibratie a coardei usor atinse de inima mea batand de sunetul usor suflandu-mi in ureche...celor care cred ca viata asta cu iubire va scapa...le vom canta...le vom canta...si sa-mi cante mereu si acum sa-mi cante dragostea, sa-mi cante o clipa de fericire, un strop de iluzie fina...de fapt...nu-mi permit o iluzie...e prea greu sa-mi imaginez piesa noastra fara o chitara, fara ochi aia negri si parul ciufulit...si sentimentele mele reci...vreau sa-ti simt sufletul gol in care bate o vapaie, in care ultima scanteie mai licureste si sa pot deschide iar focul....poate vreau prea mult...poate ar trebui sa ma opresc aici??e doar imaginatia mea? e doar dorinta mea?nu vreau...nu vreau sa cred in teatrul asta fals...toti suntem actori, dar prea putini stim sa jucam si prea putini suntem artisiti...imi vine greu sa ma gandesc la ziua aia friguroasa fara sunetul strib al chitarii aruncate in coltul inimii tale...nu o sa pot arunca in focul din semineu imaginea noastra, aceasta foaie..sa-mi ard gandurile, ideile...e doar zgomotul rotilor de tren care ma duc spre tine usor usor, dar greu, e departe de aici , acolo, de noi...care noi???e intuneric si nu se mai vede in geam din cauza luminii decat fata mea reflectata in geamul murdar de cuvintele nespuse...parca privindu-ma ma vad langa tine...degeaba, in zadar...nu vreau sa iti mai vad ochii...dar nu pot, urasc sa-mi vi in minte si sa nu te pot strange in brate sa-ti mai simt acel sarut pe gat, par, ureche, obraz,in fuga de la semafor si privirile celor din jur care treceau pe langa noi, si vocea care-mi spune parca lasa-l nu iti apartine...nu vreau sa treaca ani, nu vreau sa fie joi, nu vreau sa uit acea zi de marti, nu vreau sa fiu matura, sa fiu improscata cu o gramada de griji, probleme si idile, vreau copilaria aia pierduta si neinteleasa pe care am senzatia ca nu am stiut sa o traiesc asa cum ar fi trebuit...vreau sa simt zgomotul apei curgand usor la vale si frunzele zbuciumate atinse usor de adierea vantului, vreau sa simt nisipul cu pietre scufundat in acelasi interval de timp de apa rece care mai aduce o speranta pe mal si o abandoneaza sau o mai trage odata dupa ea...e imaginea in care se reflecta stanca, noi...nu stiu care noi?....firele verzi de iarba ce se inalta atunci cand stai intins pe spate si privesti cerul si nori albi si puri ca de zapada...imi vine sa tulbur apa aia rece si sa imi scufund trupul in reflexia norilor, pe apa lina. e doar un vis, o noua imagine uitata, incerc sa uit usor, usor tot ce a trecut dar tot imi vine in minte acele buze fragede ce-mi imbujorau ochii si sufletul si totusi nu...as vrea acum alti ochi, alte buze...alta privire, alt sarut care sa-mi stinga o clipa din viata sa incheie o pagina...o noua pagina nescrisa,e un roman care nu se termina prea curand...sper si cred ca pot sa-mi traiesc visul un an doi, trei, sau doar o zi doua trei, sau doar o secunda...nu stiu...deja mi se inchid ochii in lumina asta care-mi orbeste gandul ratacit in inima ta care sigur m-a uitat, si m-ai uitat, regret...o doar un alt rand o alta hartie mototolita si ochi mei se deschid doar pentru a mai gasi privirea si aceste cuvinte soptite usor ca un apus de zi, de noapte, de vis....e O ILUZIE....nu mai VREAU...vreau sa strig doar e ceva SIMTIT!!!!pentru ca nu mai am timp pentru nimic pe lumea asta...totul zboara in bucati din mine, din tine, se duce departe, se inalta precum fumul din tigara raspunsului tau la intrabarea prost pusa a inimii facute scrum de fericire, defapt de ce nu putem fi fericiti de ce zilnic ne pierdem bucati din noi, e greu sa imi vad zilele ce vor veni fara toate lucrurile stupide ce-mi creeaza cadrul, recuzita, care ma ajuta sa invat sa zambesc sa imi gasesc iar si iar gandurile uitate in gandurile tale...degeaba...ultimele cuvinte....