marți, 26 ianuarie 2010

sfarsit?! nu stiu....

Se spune ca timpul le rezolva pe toate...si daca nu?! Si daca tot nu o sa uiti si daca nu o sa tac si daca nu o sa incetez sa simt si daca....o sa...nu o sa te mai privesc dimineata cum dormi.Nu o sa simt nimic, iar ceasul o sa se opreasca pentru ca nu mai vrea sa stalceasca timpul nostru scurs de nedumeririle mele si sunetul surd al tacerii tale....iar visele mele isi cauta un alt timp...O alta piesa jucata in spatele cortinei si in care imi stii tu poti pasii, toate clipirile cand imi spui ca...E deja prea siropos si prea exagerat am spus doar ca nu mai spun ca de fapt nu e ce simt si ca imi place doar sa exagerez si sa-mi imaginez ce mi-as dori sa traiesc...Sa simt acel zbor al aerului ce-mi izbeste fata cand iti privesc pasii apropiindu-se de bataia inimii...Si sa stii ca o sa pot sa renunt dar spune-mi ca nu mai vrei, si o sa pot sa tac daca tu imi spui ca nu mai are rost sa ma uit cum strangi ochii dimineata din cauza luminii care ne surzeste dragostea...O sa pot...sau..o sa vreau daca si tu vrei, renunt sa stii ca voi putea, fie ca ma crezi sau nu...nu imi mai amagii creierul asta care iti tine minte toate numerele care te definesc, numarul pasilor pe care ii faci sa ajungi la mine, numarul batailor inimii pana la urmatorul sarut, si stiu si toate cuvintele care urmeaza sa mi le spui in tacerea timpului nostru lasat in urma...Si iar incep sa ma lamentez, sa ma gandesc cum uitam sa imi simt ochii privindu-te cum imi furai nedumerit zambetul meu ca la atingerea din zorii zilei pe iarba imbrobodita de roua rece a noptii si sunetul apei curgand odata cu viata noastra spre podul care va rupe odata tot ce am vazut frumos in filmul nostru...Nu pot iar sa gresesc sa vreau sa vii inapoi sa vad din nou privirea, zambetul, leaganul care scartaie in bataia vantului, acelasi vant care mi-a asprit mie gandul din ziua asta care nu stiu de ce nu se termina, nu stiu de ce o mai traiesc, de ce o traiesc gandindu-ma la mana care-mi atingea firele de par...De ce???De ceeeeee??? De ce orice fac imi aminteste de tine, de ce orice spun imi vine sa-ti pronunt numele, de ce orice ascult am senzatia ca e mereu...buze blonde....de ce??? Nu stiu, nici tu nu stii, eu vreau doar sa-mi lasi libera mintea si sa nu o mai tii ingradita in gandul tau...Stiu mereu am cate un gand uitat in gandul tau, si visele mele sunt mereu acolo jos la picioarele tale, nuuu...stai, stai sa mi le adun...nu mi le calca. Sunt ale mele. Lasa-maaaaa...Vreau sa fug de tot, sa vad iar covorul rosu, dar cu luminile stinse, pentru ca vreau sa intru prin spate sa vad locurile noastre din primul rand si sa vad din nou sfarsitul piesei in care aplaudam cu inima facuta scrum de tigara fumata de un gand....acelasi gand. E departe de a se termina...simt...sau nu, cine renunta primul? tu ai renuntat cu toate ca mereu ziceai nu, ai renuntat din prima clipa si ai fost fericit vazadu-ma fericita si mintita de acelasi zambet de dimineata somnoroasa... Te-ai intors. Mereu ai vrut sa ma vezi fericita dar nu ai facut nimic sa ma faci sa ma simt asa...cred...e iar lentila aburita a ochelarilor care imi stau sa cada umeziti de prima nota ce urmeaza sa o atingi, pe chitara ta fumurie de prea multe vise de-ale mele...Cu ce am gresit ca sa iubesc, cu ce am gresit ca sa-ti aud chitara ta nenorocita si de ce am ochi pentru clipele noastre in care suflam intr-o papadie spre cer sa zboara tot puful precum clipele astea....sfarsit...nu va mai continua pentru ca acum ninge si nu o sa mai pot privi ploaia cu tine...e pentru tine chiar daca nu o sa te recunosti...