Roua pe gene

Ar trebui sa tin in mine, sa ma identific cu apasarea si nu sa o eliberez prin lacrimi, desi stau ca roua pe frunze si se preling usor pe obraz.

Retraiesc fiecare clipa de acum cinci ani, acelasi sentiment de tradare si nepasare, neputinta din partea mea...

Nimic nu ma mai poate face sa-mi revin, am pierdut totul, bucatica cu bucatica. Curand voi pierde si toate lacrimile, care cica te fac mai puternic.

Vreau doar sa fug, desi asta nu ar ajuta cu nimic, fiecare lacrima se va agata ca umbra de mine si-mi va rugini sufletul.

Nimeni nu se schimba, suntem doar o bucata de copac cioplita, dar care are aceeasi esenta inauntru.

Singur

 Toate se termina la un moment dat, si-ti dai seama ca te-ai oprit candva si nimanui nu i-a pasat, nu ai schimbat nimic cu asta, doar tu sa fi invatat ceva, dar nu-i obligatoriu.

Te gandesti ca poate daca nu te intorceai din drum nu pierdeai autobuzul sau daca mergeai mai repede...
Nimic cu sta in loc pentru tine, esti prea mic pentru a influenta ceva, pana si pe tine. Vei reusi sa schimbi ceva, cand te vei schimba pe tine pentru ca asa vrei, nu pentru ca asa vor ceilalti, si nu pentru ca de asta ar depinde celelalte.
Aduna toata ura si transform-o in putere, tine-o in palme si vei reusi.
Fa ca lucrurile sa se intample cand vrei tu, nu cand vor ceilalti...oricine ar fi nu va sta langa tine mereu.
Plangi-sufera-reuseste, dar SINGUR!