miercuri, 8 februarie 2012

MINE. PERFECT. VISEZ. FERICITA, POT??? NU!


A trecut cam o luna... am un sentiment ciudat, ceva s-a schimbat, atunci am considerat a fi "o saptamana norocoasa", acum ma doare capul si ma intreb daca e bine.
A trecut cam un an... e un sentiment si mai ciudat, multe s-au schimbat, atunci credeam ca e sfarsitul, acum imi doresc sa nu fi facut nimic din ce-am facut.
Un an, o luna, totuna...e acelasi sentiment de nedumerire ca atunci, acum e si un sentiment de...indiferenta, nu-mi mai pasa, si mai ales de MINE. Refuz sa cred ca ceva, atunci, a schimbat totul, a schimbat copilul intr-o curva. Refuz sa cred ca am facut tot ce-am facut, si ce n-am facut. Vreau sa ma intorc cu un an in urma si sa imi amintesc ce vorbeam in seara asta, ca nu esti decat un diavol care vrea sa discute, sa trateze problema, pe care din principiu o refuzam, dar care a reusit sa convinga inocenta aia idioata, mascata de o maturitate jucata prost in fata tuturor....o placere fugara, o intrebare idioata: "Asta e tot?" si apoi destramare totala. Regrete, lacrimi si sentimente de ura fata de dorinta de PERFECT.
De ce credeam ca-mi place? De ce ma mint ca-mi place? pentru ca-mi place!
Si mereu am crezut ca cu cat iti doresti mai mult, cu atat dorinta va deveni realitate mai repede, dar n-a facut decat sa ma nauceasca, sa-mi smulga orice speranta, sa accept, sa tac, sa...........VISEZ.
Doar iluzii.
Inchid ochii... dar nu-i nevoie, pentru ca-mi place sa visez si cu ochii deschisi, sperand ca lumina sa-mi orbeasca iluziile. Intr-un univers paralel, eu sunt FERICITA, fac teatru, pictez, adorm pe o plaja, imi zambeste-ii zambesc, ma infior, am acel album foto in care suntem fericiti...
Acum vreau sa sterg tot...POT???
Degeaba plangi, degeaba crezi, degeaba speri, degeaba mimezi fericirea, degeaba zambesti fals, degeaba cauti, degeaba.....
Inca mai caut imaginile alea vechi cu noi. Stiu ca le-am pierdut, dar parca...si totusi ar trebui sa interpretez cumva acea zi? acea zi in care o emotie puternica m-a cuprins, voiam sa plang, dar as fi vrut sa ma vezi (oricum nu se putea), as fi vrut sa nu fi vazut nimic (oricum nu se putea), as fi vrut sa ignor (oricum nu as fi putut).
Acum traiesc...asta... de aproape o luna. Pare perfect, dar nu simt... e bine, dar nu simt... sper, dar nu simt.
Asa am sa raman???

sper....sa NU!