Si iar ajung la concluzia ca era mai bine inainte.
Era mai bine sa fii copil, sa te plimbe mama de mana, sa numere cu tine ciresele de pe cearceaf, seara inainte de culcare, sa-i simti mirosul de mama blanda.
Si....am plecat.
Acum sunt aici, UITE-MA! Imi plang de mila amintindu-mi ce frumos era.
Acum, ma izbesc de oameni. N-am vrut niciodata sa fiu om, am vrut sa fiu copil. Oamenii te schimba, iti fac si te fac rau.
Visam, in inocenta mea, ca voi ramane cu sufletul curat, de copil, dar am plecat.
Si ma gasesti aici, facand ce nu-mi placea sa primesc. Acum ofer cu drag. Ma las coplesita de placeri stupide, murdarindu-ma de oameni.
Sunt departe, nu stiu daca mai cunosc drumul sa ma intorc, si nu cred ca e doar un ocol, ci drumul pe care nu mi-l doream, dar pe care am pornit din cauza unui OM, pentru a deveni om.
Inot imbracata si nu pot inainta mai repete, ma agat in buruieni.
-Dezbraca-te!
-Ajuta-ma!
-Poti singura! Inca esti copil, poti...
-Nu vreau sa devin om... NU!
-Dezbraca-te!
