fericire???

fericire???da asta e sentimentul ...am reusit sa-l cunosc fara doar si poate ai reusit sa-mi creezi acea stare de euforie....e piesa mea si pauza sa terminat incep urmatorul act al vietii cu zambetul pe buze...practic e noua piesa ....e un alt sentiment...e fericire...pot sa-mi iau creta cea mai colorata si sa-mi colorez in continuarea bucatica de asfalt din fata blocului...am reusit sa te privesc in ochi si sa-ti fur gandul...nu visul...nu vreau visele tale...ale mele imi sunt deajuns pentru doua vieti fericite...voi rupe paginile acelea din carte...imi voi derula viata si o sa ocolesc acel drum...sau poate nu pentru ca a fost frumos ceea ce a fost si nu-mi sterg desenele...nicio ploaie nu-mi poate sterge visele,desenele,sentimentele...nici macar ploaia ta...acida...nimic...imi schitez urmatoarele clipe iar pe celelalte le las sa curga cum vor...pe unde vor....asa cum vor...nu ma impotrivesc niciunui sentiment...acum e  bine si iti multumesc inca o data...e fericirea de final...finalul unei piese in ropote de aplauze....si inceputul alteia cand toti zambesc...e inutil sa mai vorbesc despre fericire fiindca fericirea are glasul propriu si vorbeste de la sine pe chipul meu...

ploaie de nedumeriri si sentimente....

as vrea sa vorbesc cu cineva si nu stiu cu cine...imi simt inima parasita de sentimente, de dragoste, de ura, fericire, suparare, nu simt nimic, dar totusi am ceva ...vreau ceva si nu stiu ce...vreau sa fac ceva si n-am ce, vreau sa simt ceva si nu am si nu stiu ce... vreau sa plec si n-am unde si parca nu vreau...ma simt aiurea, parca orice lucru ma face sa ma simt si mai aiurea... totul e urat totul e pustiu totul e ca dupa furtuna parca nimeni nu e nimic nu exista nimic nu e nici macar eu.... sufletul mi-a plecat a zburat si nu stiu unde sa-l gasesc ... unde??? ce sa fac sa scap de starea asta nimic nu e cum as vrea sa fie dar nici nu stiu cum as vreau sa fie... vreau sa zbor... vreau sa vad viata altfel nu stiu cum, dar asta simt... uneori mie teama de mine de ceea ce ma inconjoara, nu stiu ce am nu stiu ce e cu mine.... nu sunt indragostita, dar nu-mi dau seama ce am, ce vreau, ce simt ce e in jurul meu...nu vreau sa mai fiu privita din exterior totul parca e impotriva mea urasc dar nu stiu ce vreau sa fac ceva ca sa nu-mi mai fie frig nici mie nici sufletului meu....pentru  ca si inima mea e goala si parasita ....totul in jurul meu e nul nimic nu e asa cum as vrea sa fie nu pot privi nu pot clipi nu pot..... de ce nu simt ceva de ce nu pot simti si nu pot avea dragostea sufletului care ma luat in brate si mia luat pentru o clipa suferinta ce o purtam in suflet si ma facut sa uit tot...iar acum sufar si mai mult .. oare voi gasi fericirea ochilor care sa ma faca sa fiu un inger pentru o clipa si sa zbor acolo la persoana care stiu ca ma iubit si care ma va iubi chiar si care de acolo de unde nu poti ajunge priveste ce simt si ceea ce vad si eu cu aceiasi ochi blanzi.....e ingrozitor tot ce ma inconjoara cand nu am un zambet care sa ma faca sa zambesc orice s-ar intampla.... si sa zambesc cu inima nu cu buzele asa cum mi-am dorit mereu.....sa-mi zambeasca inima o la un strop de ploaie .....ploaie de fericire...

speranta,dorinta,viata...

totul e gri, negru, alb … e ca niciodata, e in zadar , e ciudat, nimic nu e la fel, e totul pierdut,nu stiu cine sunt,nu stiu cine esti , nu stiu locul, nu stiu speranta, nu stiu cuvantul…cuvintele,nu stiu…nimic totul s-a pierdut, s-a dus odata cu clipa …clipa care ma facut sa las sa curga …sa curga un sentiment de durere , un sentiment pe care mi l-ai oferit sa-l simt fara sa vreau,dar poate tu ai vrut…sa ma vezi asa…nimic nu are rost nimic nu mai e si nu va mai fi….e lumina sentimentelor a ceea ce simti, ce ai simtit…cu aceasta lumina ai orbit, ai distus o lacrima de speranta …e ura ,indiferenta, suferinta, sau nu…nimic nu e normal, dar nici anormal,totul e tratat asa cum n-ar trebui , cu substanta vietii, a ochilor indurerati si injectati cu ceea ce nu-mi doresc…un dor ..de locul, de sentimentul, de speranta, de clipa,de ceea ce a fost de… tot sau de nimic…e dor de locul de spatiu de banca rece si murdara de lucruri care au patat-o prin cuvinte … sentimente, e spaima trairii clipelor ,vad locul, acelasi loc si…altele in care ti-am ingrit haina alba de lacrima acelor clipe de fericire, de speranta, de vis….vis pe care nu vrei sa-l parasesti, e….un gand ,o speranta, e firul de ata , e ceea ce simt….sa fiu,sa fii,sa fim separati de tot si toate, o lume , o viata,un ocean sa inunde tot,o clipa o secunda ,un setiment ce nu-l pot uita, ce nu-l poti uita….sau tu poate il poti uita…acum vorbesc cu tine si imi raspund singura, tu esti doar o imagine,o viziune,un fragment,un fir de nisip in viata,in mintea in sufletul, o fila dintr-o carte ,o carte ce-mi apartine,e cartea vietii a lucrurilor ,a sentimentelor…. esti un cuvant,o litera, un punct, vei ramane asa…asa cum rana care se vindeca dar in urma careia ramane cicatricea, semul…semnul care da speranta , e o coincidenta, un fragment de trecut, un fragment ce te duce in viitor… un viitor in care inveti sa supravietuiesti ,in ideal,in lacrimi,dorita si speranta…pentru unii nu e nimic, pentru unii inseamna mai mult….poate iti pasa, poate ca nu,nu e vorba de tine ,sa nu creada nimeni ca e vorba de …el sau…de ea…e vorba de altcineva,cineva care se afla acolo…acolo unde nu poti ajunge nici cu mintea …nu ai nicun indiciu ca sa ajungi acolo sa dezgropi trecutul si sa sadesti ce ti-ai dori…e… sau nu e…. nimic e doar imaginatia, un spirit,o frunza,o petala, un iris, un cristal,o culoare, un invelis,o geana, e ceva mare..un strop, o lacrima , nu e o lacrima in coltul ochiului, ci o lacrima ca un strop in coltul vietii…in coltul infinitului, al imaginatiei, al universului,al miscarii, al unei picaturi cazute intr-un loc si care il face sa inunde un vis…e doar o lacrima de lumina, o lumanare,un fir ,un strop, o picatura de ceara, care arde ustura,doare,raneste..dar nu va fi aprinsa niciodata, sa nu cada acea picatura…acum dormi, dormi si lasa-mi sufletul sa doarma …pleaca departe,departe de tot ,de trecut si viitor…te voi gasi, voi spera sa gasesc ce-mi doresc, sa retraiesc, sa resimt, sa ating, sa vad sa ….. traiesc acel moment, acea clipa de fericire, neliniste, bucurie, acea clipa, atingere si apoi sa uit ca a existat, sa uit tot si toate… sa inchid pentru o clipa ochii si sa inchid si cartea care-si pierde cuvantul in pagina, in multimile de pagini, sa fie strivit in copertile groase care cuprind cele 1000 de pagini, ganduri,clipe,vieti, sperante,cuvinte,litere si clipiri ale ochilor cu o mie de lacrimi sarate si pline de iubire,ura,triste, bucurie,fericire,infrangere,success,viata si speranta…o viata o speranta ramane mereu prinsa aici, acolo, peste tot oriunde si oricand…