zambet de film....

Un zambet schitat e prost mimat. Nu pot sa zambesc iar uitandu-ma si citind printre randuri gandurile tale, nu stiu inca daca sunt scrise pentru mine, dar....de ce? de ce nu incetez? voi putea??? vorba ta, trebuie iar sa treaca cateva luni...de ce trebuie sa-mi vedeti voi gandurile? de ce scriu porcaria asta? de ce nu pot zambi,din suflet? Si astept zambetul tau tamp pe sub sprancene cand ma priveai fara sa ma vezi spunand-mi ca esti ciufulit si...trebuie sa tac...spun prea mult si nu vreau sa pun al patrulea fir, din impletitura, viata mea, pentru ca atunci as vrea ca al treilea, sa fie a ta si am iesi proportionali cu imaginatia mea tampita care iti spune ce nu meriti si eu ma tot uit si nu pricep e doar obsesie...tampita obsesie...in loc sa ma bucur ca impodobim impreuna sufletul cu zambete...sau...brusc spun ca e doar un film...e doar scenariu pe care mi-ar placea sa-l joc..sau sa-l jucam...sau poate nu ne vom mai vedea niciodata, e greu sa ma gandesc ca nu te voi mai vedea ca nu va mai fi asa cum visam eu scenariul nostru, piesa noastra prost jucata in opinia unora, nu mai vreu sa aud critici la adresa povestilor mele. E...trenul meu si ii atasez cate vagoane vreau, schimb macazul cand vreau sa schimb linia din viata asta monotona...e ca atunci cand eram mica si primeam un trenulet nou de craciun si mereu nu imi placea ca trenul se invartea in cerc si vroiam sa mearga si prin alta parte si rupeam sina...e greu sa ma gandesc ca mintea asta care rezuma tot la rational si logic, poate sa creeze un film si sa-si doreasca un zambet in loc de "buna dimineata". E greu sa cred ca as putea sa traiesc in alt film decat asta in care joc destul de prost...imi creez propriul scenariu si nu inteleg de ce insist sa fac asta pentru ca stiu ca toata viata voi visa la scenariul scris doar in mintea mea pe care nu l-as vedea niciodata pe un ecran imens...ecranul sufletului tau...cateodata te simt ca si cum ai vrea sa-mi spui iar ca nu ai merita si eu sa spun ca te iert...e doar film...sunt niste poze nedevelopate de noi de mintile noastre care nu isi gasesc acel punct comun ca atunci cand insist sa vreau ceva si cand il obtin renunt...de ce??? pentru ca a fost invins de aia!!! Cateodata primesc acel scenariu dar nu e actorul pe care mi-l doresc si alteori e actorul pe care l-am visat mereu, dar nu e scenariul meu...alteori totul vine instantaneu si nu e nici scenariu, nici actor, e totul la intamplare dar culmea e bine....cu toate ca nu e ce vreau.....si spun si urlu si tip ca nu e ceea ce vreau si nu accept, dar acest tipat ramane doar aici, acolo in suflet, fara sa stiu de ce totusi te las...te las....nu, nu, nu, taci...nu strica momentul...nu mai spune nimic, inteleg ce vrei sa spui si prin tacere...liniste...apus...tacere....