Open your eyes...now!

I. Azi mi-am propus sa fac curat...in ganduri. E absurd sa nu poti sa renunti la ce iti doreai candva, e absurd sa vrei sa faci asta, in schimb... trebuie. Toti avem un trecut, totul e sa stii sa-l accepti. "Noi" nu am stiut asta, si regret, regret ca nu reusesc sa ma descarc de trecut, de amintirile unor frunze cazute prea devreme care la atingerea pamantului nu le-am putut pune intr-o carte veche sa se usuce, ci le-am calcat in picioare,le-am distrus. Acum nu vad decat fumul gros care-ti acopera fata straina, imi e straina, pentru ca nu e cea langa care eu ma trezeam dimineata zambind...De ce? Iar incep cu intrebari idioate si iar am inima incarcata si grea...nu e grea, e ranita pentru ca acum nu mai e floarea care reinvia in fiecare primavara, ci e bucuria care a murit odata cu trecutul. Si poate e adevarat ca traim mereu in minciuna si e adevarat ca nu sunt fericiti decat cei care cred in ceea ce nu exista, de aia am fost fericita? sau doar am mimat fericirea iar acum jocul s-a terminat. Care devenise doi??? The end is where I begin... nu plang dupa trecut, plang dupa cuvinte, cuvinte spuse usor care au scris mai mult decat voiau si mai mult de cat puteam sa-mi doresc, ca apoi cuvintele sa se stearga pentru ca le-ai scris cu cerneala si pe care le-am udat...cu lacrimi. S-a udat hartia.S-au sters cuvintele. S-a rupt hartia. Mai am un top. Un an. O melodie. Cuvinte. Nu e durere pentru ca daca ar fi fost iubire, falimentul ei ar fi fost si falimentul mintii si... ma uit la mine. De ce sa mor si eu ca ceilalti fara sa stiu nimic. Eu nu mai vreau sa am umbra...Eu vreau sa fiu omul acela fara umbra, nu vreau sa ma urmareasca nimic din spate si nici sa calc mereu ceva in picioare. Fara lumina, fara umbra. N-am sa mai vad. Insa am sa simt, tot, si poate am sa pot sa simt mai bine, decat am vazut.

II. Sa fugi de trecut, e un pacat. Sa ascunzi totul, sa incerci sa-ti dosesti toate amintirile, oricate camere la subsol ai avea, e inutil, pentru ca totul e acolo, e ca acea caramida pe care o tii in buzunar, si pe care o simti ca e grea si te apasa, iar dupa ce te obisnuiesti cu greutatea ei, constanta in timp, dai peste ea doar cand bagi mana in buzunar. Suntem pedepsiti sa ne amintim de trecut si sa avem oameni care ne inconjoara si spun ca ne inteleg suferinta dar de fapt nu fac decat sa-mi manance briosele cu scortisoara si sa-si bea cafeaua si cand pleaca, pleaca fara suferinta ta pe care pretind ca vor sa ti-o impartaseasca. Eu nu vreau sa aud toate acele stereotipii si ca daca ai sa calci intr-un rahat sa ti se spuna ca asa a vrut Dumnezeu. De ce sa vrea suferinta mea? De ce sa-ti fi pus sperantele in ceva ce urma sa nu mai fie? Ajungi sa-ti para rau de ce aveai si sperai sa ai si ca nimic nu-ti mai trebuie, sa renunti la tot pentru...nimicul de apoi.
Si daca ar exista acele universuri paralele, conform stiintei, pentru ca universul e infinit, ar exista un alt eu, un alt tu, care poate acum fac ce voiam sa facem, sunt fericiti si se bucura de tot ce nu vedem acum in universul asta. Ramai ingradit intr-un loc gri, cu mult fum si masini cu viteza mare pe bulevard unde oamenii iti apar din fata si te lovesc, fara sa-ti fi dat seama ca erau in fata ta si te-ai fi putut feri...Imi place sa simt ploaia si sa sa plang cand ploua pentru ca nu mi se vad lacrimile. Cautam motive, explicatii pentru ce ni se intampla dar nu e tot ce ne poate linisti sufletul. Vad ce tu nu vezi...Priveam in aceeasi directie si vedeam si eu ce vedeai tu. Tu nu vezi ce vad eu... "tiiule, nu vezi ce vad eu"...Eu vad ca nu o sa fie. E o gaura in perete, e ceva negru.

III. Si convinge-te. Uita-te spre cer, si spune-ti "asa e mereu". O alta zi, un alt om. Un alt om care sa-ti arate si sa te convinga ca asa e lumea. MATURIZEAZA-TE. Totul se invarte in jurul ideii asteia, fie ca ti-e dor sau nu de trecut, de liniste, de oameni, de ce aveai odata. De liniste, despre asta e vorba...poate atunci voiai, dar acum regreti. Inocenta...iti lipsete, e in tine dar numai in tine. Nu mai astepta, nu mai crede. Pana si cel ce odata era perfect, te-a tradat. Un alt om. Pornesti mereu cu increderea si zambetul pe buze, cica e mai bine. De ce sa cresti, de ce sa dai peste astea. De ce sa te lasi dusa de val, sa ajungi in jocul lor. De ce sa joci daca intri in hora?! De ce nu ma pot retrage cand vreau. Sa joace ei cacatul asta. De ce ne invartim in jurul aceluiasi lucru? Open your eyes, Open your eyes, Open your eyes now...nu pot! Ma mint si ii mint si pe ceilalti. Ma pot minti mult...cred ca-mi place. Sau poate asa ma protejez. Sa spunem "daca" si daca... Daca nu te-as fi-ntalnit vreodata, daca as fi fugit, daca n-as fi fost lasa, daca as fi avut noroc...Sunt doar ipoteze. Refuz sa cred ca asta e adevarul, poate nu-s suficient de matura cum ma crede mama, de fapt nu stie...Ea doar crede. O mint si pe ea...
Vedeam fericirea, care acum s-a scurs ca o clepsidra. E vina mea? Am ramas jos, si in loc sa ma ridic, n-am facut decat sa ma tarasc, sa-mi tarasc sufletul in noroi. O sa-l spal vreodata? As vrea sa scap de malul asta imputit? M-am folosit de ce nu trebuia ca sa ma agat de ceva ce nu-mi doream? Refuz sa cred in continuare ca asa e...sau poate e asa, dar toti se mint. Chiar TOTI? Adica prostia aia tine cand esti mic: principii, idei, tarie, constiinta, orgoliu. Apoi cand cresti vezi ca toti vor asta. Puteam ramane asa? Pana cand? Pana traiam din nou? Vezi mereu ca ce-ti doresti e in alte maini. La tine cand ajunge? sau poate nu-ti trebuie...
Ce s-ar fi intamplat daca eu mi-as fi schimbat drumul in ultimul moment?